Peripeții la cimitir sau cum a dat tataie petrecere pe lumea cealată

Domne ce bine că azi a fost BAC! Am făcut ore online(voi scrie despre asta altă dată mai ales că școala online a dus la alegerea lui Georgescu) și apoi am profitat de timpul rămas ca să mă duc să rezolv niște probleme. După cum ai citit, aceste probleme includ plata taxei la cimitir. Sunt sigur că mă cunoști din viața reală sau măcar de pe facebook și-ți amintești vag saga actelor de la cimitir. Nu-ți voi reîmprospăta acum memoria dar ce pot spune că pentru a face niște schimbări banale de acte la cimitirul din Galați e mai dificil decât să primești loc la masa din Val(a)hala. Nu te mai plictisesc, trec la povestit!

Mă duc eu ca o garofiță umflată cu steroizi să plătesc la caseria din cimitirul Sf. Lazăr. Vreme perfectă, magnolii înflorite, ciripele păsărind, destul de aproape de sfârșitul programului încât să nu fie nimeni dar destul de departe de sfârșit cât să nu mă grăbească doamnele de acolo. Mai că fluieram de fericire, ca piticii!

“Bună ziua doamnă! Am și eu niște chiriași la dumneavoastră și am venit să achit ca să nu plece!” Cu un zâmbet larg dau numele.

“Sunt ale dumneavoastră locurile?” “Da, dar nu eu le utilizez: mama, tata, bunica , bunicul, încă un bunic…ei mai mult…eu doar plătesc.” “Păi și ați făcut actele văd aici dar nu aveți contractul.” Deja aveam flasback-uri! Noroc că am fost abuzat când eram copil și am învățat să râd și când mi se rupea sufletul în două. Iarăși hârtii, drumuri, doamne care beau borș ca să se îndulcească și se hrănesc cu zilele mele!

“Probabil că am contractul acasă! Când l-am luat de aici data trecută, domna foarte drăguță care m-a ajutat (mulțumesc mult cărții despre negocieri cu teroriștii de unde am furat ideea) a spus că totul este gata și s-a ocupat de tot!” “Păi și de ce nu l-ați adus să vi-l înregistrez?” “Mă scuzați! Nu m-am gândit că trebuie să duc la înregistrat la caserie contractul pe care tocmai l-am luat de la registratura de vizavi. Eu doar par deștept, în străfundul meu sunt mai…” “ Nici o problemă vă ajut eu după aceea ! Trei locuri de veci total x lei. Card sau cash?” “Card” răspund băgând mâna în buzunar. Stai așa! Pornește rotița mea ovalizată de hamster intelectual. Trei locuri….două familii de morți…cine lipsește? Plătesc.

“ Mă scuzați doamă! 3 locuri de veci nu au cum să fie deoarece am 5 deja mutați la dumneavoastră și dacă sunt cazați perechi,perechi tot rămâne un bunic burlac și un loc liber pentru bunica că ea e încă pe partea asta a existenței.” Femeia se uită la mine. “Vartolomei Radu are 3 locuri de veci: a,b,c,f Are și altcineva loc lângă dumneavoastră?” “ Din câte-mi amintesc eu avem și g tot al nostru. Căutați vă rog și Vartolomei simplu!” “Sunt o groază! spune doamna ușor ofuscată.” “ Știu! Tata a mințit-o pe mama că el e unic când în colo e plin cimitirul de Vartolomei! Rechini imobiliari ai lumii celeilalte.” Doamna râde, eu zâmbesc pe dinăuntru…trebuie să scriu o carte :Tehnici de flirt la cimitir, cum să-ți vâri mortul în groapă prin trei pași simpli.

“Da! Doamna Vartolomei deține locul g” “ Dar ea e moartă și îngropată la b.” “Păi ați dezbătut moștenirea?” “Doamnă cred că da că altfel era destul de dificil să dea cu subsemnatul la dumneavostră după ce a survenit decesul. Nu-mi amitesc să fi chemat un spiritist la cimitir.” “Mergeti la registratură să vă dea contractul ca să vi-l înregistrez.” Trec holul, mă prezint, spun care sunt locurile mele și spun că și locul g tot al meu este. “ Locul g nu este al dumneavoastră!” “Știu doamnă! E al mamei dar eu am moștenit de la ea.” “ La locul g este domnul Escu.” “ Poate că a venit să joace table cu tataia meu că sunt sigur că tatia este acolo cazat iar el nu e Escu ci Encu!” Doamna cu niște curbe ce încă aminteau de vremurile ei de glorie mai face o căutare și îl găsește pe tataia…e încă acolo! Î-mi dă numărul contractului și mă duc să mi-l înregistreze la caserie. Întreb dacă …să zice are nevoie bunica mea, o adolescentă zglobie de aproape 85 de bețe să se mute urgent la locul g , ăla al mamei care e mult mai puțin voaie ca bunica, poate… dacă să se întâmplă ceva? “Da! Dar numai cu acordul mamei.” “Cea moartă?” “Da” răspunde doamna cu încredere.

Plec de acolo râzând în hohote ca de la o ceartă de evrei în noaptea de înviere. O sun pe băbica care era la plimbare. Îi povestesc situația și băbica râde. “ Vezi! Ăsta e semn de la Dumnezeu că n-am să pățesc nimic poimâine la operație că nu ai unde să mă bagi la păstrare! Clar am să scap.” Aflu care a fost problema, lipsea un act pe care ea nu l-a dat lui mama iar eu nu știam că trebuia să fie inclus. Băbica zâmbește și-mi zice: “Dacă e ceva să se întâmple la operație să mă pui deasupra lui tataia că avem lucrare cu patru paturi. Încăpem noi doi acolo ca îndrăgostiții că și la Hunedoara când am stat tot o cameră mică cu patru paturi era.”

Îi țin pumnii strânși pentru operație!